arici-european

Arici european – Erinaceus europaeus

Cu blană cu aproape 8 000 de spini, ariciul european este unul dintre cele mai uşor de recunoscut şi mai uimitoare mamifere. Dieta este compusă din râme, limacşi şi melci, dar preferă insectele, mai ales furnicile şi cărăbuşii.

Insectele înţepătoare nu au efect asupra lui, astfel că poate să mănânce chiar şi albine şi viespi. Ariciul are o rezistenţă naturală, dar variabilă la şerpi veninoşi, astfel încât poate mânca şi vipere. Aricii îşi petrec ziua odihnindu-se în cuiburi superficiale de frunze şi rămurele. Noaptea sunt foarte activi, parcurgând până la 2 km după hrană.

Manevraţi cu grijă

Împerecherea este complicată. Masculul dă târcoale femelei, care sâsâie şi fornăie, iniţial. Totuşi, dacă femela îşi aplatizează spinii, relaxându-şi un muşchi special, masculul se va împerechea cu ea de câteva ori înainte să plece în căutarea altor femele.

În fiecare an, femelele de arici au câte unul sau două rânduri a câte doi până la şapte pui, care se nasc cu ţepi albi, încastraţi în pielea plină cu lichid. Odată ce lichidul se disipează, ţepii ies la iveală şi sunt înlocuiţi de un set de ţepi mai închişi la culoare, după două sau trei zile. Ţepii dungaţi, de adult, apar la două sau trei săptămâni. Când se simt ameninţaţi, aricii se ghemuiesc strâns. Ei îşi acoperă ţepii cu salivă spumoasă într-o practică numită „autoungere”.

Dimensiune: 22-27 cm

Greutate: 0,9-1 kg

Răspândire: Comun

Alimentaţie: Insecte, limacşi, ouă de pasăre