O rudă apropiată a caimanului mai comun din nord, sau caimanul cu ochelari (C. crocodilus), caimanul yacare este unul dintre prădătorii principali. Habitatul său principal este în zonele umede şi mlăştinoase din Pantanal, unde abundă local şi se adună în grupuri mari ca să stea la soare pe covoare de plante plutitoare sau pe maluri. Aici numărul lor se ridică la milioane – poate cea mai mare populaţie de crocodili de pe Pământ.
Pradă piranha
Toate cele cinci specii de caiman au bot lat, fiind verii din America Centrală şi de Sud ai aligatorilor din America de Nord. Caimanul yacare de dimensiune medie vânează în principal în apă, unde prinde şerpi, amfibieni, peşti şi moluşte – mai ales melci mari de apă, numiţi melci-măr, pe care îi striveşte şi îi mănâncă cu tot cu cochilie.
Numele local de „caiman-piranha” oate să fi venit pentru că piranha constituie o parte considerabilă din hrana caimanului. Numele poate şi să reflecte aspectul său dinţos, similar cu al peştelui piranha. Are dinţi ascuţiţi, conici,i ar unii dintre dinţii mai mari sunt încă vizibili când gura este închisă.
Găsire de noi habitate
Înainte de interzicerea pe plan global a comerţului cu piele de crocodili sălbatici în 1992, milioane de caimani yacare au fost ucişi în anii 1970 şi 1980. Această presiune imensă din partea vânătorii a forţat unii caimani să plece din zonele umede şi să se adapteze la alte habitate – păşuni mai uscate, tufărişuri şi chiar zone agricole, de obicei cu un refugiu acvatic, precum un iaz, un şanţ sau un pârâu în apropiere.
Pe uscat ei stau în aşteptarea şopârlelor, păsărilor şi mamiferelor de mărimea unui capibara. La rândul său, caimanul yacare cade pradă jaguarilor şi şerpilor anconda.
Cuibărit pe uscat
Apogeul perioadei de împerechere este în sezonul ploios, când apa este la cel mai înalt nivel. După împerechere, femela alege un loc mai uscat, unde construieşte o movilă de vegetaţie în descompunere care produce căldură, în care îşi depune ouăle, de obicei 20-35.
Incubarea durează câteva săptămâni, iar femela de obicei păzeşte cuibul de atacatori precum şerpi, şopârle şi ulii, dar nu sunt la fel de tenace ca alţi crocodilieni – aligatorul american, de exemplu. În unele cazuri, mama pleacă până când eclozează puii – de obicei în martie -, astfel că tinerii caimani trebuie să se descurce singuri.
Armură de corp
Caimanii au plăcuţe de os, numite osteoderme, încorporate în piele. Acestea sunt cel mai mici şi cel mai flexibile pe cap şi pe partea inferioară a corpului.
Zâmbet dinţos
Caimanul yacare are în medie 74 de dinţi. Pe măsură ce cad cei vechi şi lasă spaţiu liber înainte de a fi înlocuiţi, numărul poate varia între 70 şi 82.
Pe durata vieţii, un caiman schimbă până la 40 de seturi de dinţi.
Dimensiuni: 1,5-3 m
Greutate: 25-55 kg
Alimentaţie: Peşte, păsări, mamifere
Localizare: Centrul până în sudul Americii de Sud