caii-lui-przewalski-1

Cal al lui Przewalski – Equus przewalski

Timp de secole, aceste mamifere robuste au păscut câmpiile ierboase din Germania până în China şi Mongolia, dar din cauza iernilor aspre, a pierderii habitatului şi a vânătorii excesive, numărul lor a scăzut în secolul XVIII.

În 1969, specia a fost declarată dispărută în sălbăticie. Mulţumită programelor de înmulţire în captivitate din Europa, SUA şi Australia, din 1985 mici turme au fost reintroduse în China, Mongolia, Kazahstan şi Ucraina. Azi, peste 300 de cai cutreieră arealul istoric din Mongolia.

Unire periculoasă

Deşi rude apropiate, caii lui Przewalski sunt diferiţi genetic de caii domestici: ei au 66 de cromozomi în fiecare celulă din corp, în timp ce cau domestici au 64. Cele două specii se pot încrucişa, producând urmaşi fertili, iar încrucişarea este considerată o ameninţare majoră la adresa cailor sălbatici rămaşi.

Printre diferenţele fizice faţă de cau domestici se numără: corp mai mic şi mai compact, gât mai scurt şi mai gros, coamă scurtă, dreaptă şi aceeaşi culoare pentru toţi indivizii.

În sălbăticie, caii lui Przewalski cutreieră în căutarea apei şi a ierbii mărunte – principala lor hrană. Turmele sunt alcătuite dintr-un armăsar dominant, un harem de două sau trei femele şi urmaşii lor, care rămân în grupul familial doi sau trei ani.

Toţi caii lui Przewalski puri care trăiesc astăzi sunt descendenţi din doar 12 indivizi.

Lupta pentru dominanţa

Dacă semnalele ritualizate nu descurajează un burlac competitor, armăsarul dominant işi va apăra pun luptă dreptul de a conduce un harem, ceea ce deseori duce la răni grave.

Iepe şi mânji

caii-lui-przewalski-2

Mânjii stau aproape de mame pentru hrană, căldură şi proiecţie faţă de prădători precum lupii. Uneori, turmele se unesc în căutarea hranei.

Dimensiune: 2,2-2,8 m

Greutate: 200-300 kg

Răspândire: Periclitat

Alimentaţie: Iarbă, frunze, muguri

Localizare: Centrul Asiei