Cel mai mare marsupial carnivor existent şi-a dobândit numele de la mârâielile şi ţipetele pe care le produce când vânează pentru hrană. Diavolii tasmanieni sunt în principal necrofagi, folosindu-se de fălcile puternice şi late pentru a devora carnea, blana şi oasele carcaselor putrede de animale.
Totuşi, ei mănâncă orice găsesc, de la insecte la mamifere, inclusiv pui de diavoli tasmanieni. Nu sunt deloc pretenţioşi nici când vine vorba de habitatul lor, dacă pot găsi adăpost în timpul zilei şi hrană noaptea.
Viitor nesigur
Odată specie comună în Australia, astăzi trăieşte numai în Tasmania, unde este grav ameninţată cu dispariţia în sălbăticie din cauza unei boli canceroase contagioase numită boala tumorii faciale a diavolilor (DFTD), care se transmite prin muşcături – ceea ce se întâmplă frecvent când se întâlnesc.
Pentru a salva specia, un program naţional de conservare a stabilit o populaţie captivă „de asigurare”, cu exemplare sănătoase.
Diavolii tasmanieni pot să mănânce până la 40% din greutatea lor corporală în jumătate de oră.
În ascunzătoare
Puii de diavol tasmanian se adăpostesc în peşteri, buşteni goi sau vizuini pentru a evita prădători precum vulturi sau alţi diavoli.
Gură mare
Deschiderea largă a gurii, caracteristică pentru diavolul Tasmanian, pare înfricoşătoare, dar adesea este mai mult o reacţie la stres decât la agresivitate.
Dimensiune: 52-80 cm
Greutate: 4-12 kg
Alimentaţie: Cadavre, reptile, mamifere
Localizare: Tasmania