diavol-tepos-1

Diavol ţepos – Moloch horridus

Protejat de ţepi peste tot, diavolul ţepos se deplasează cu un mers caracteristic, lent, legănat, rigid. Dacă simte un pericol, rămâne pe loc, bazându-se pe camuflajul excellent. Dacă are de a face cu un prădător precum o pasăre de pradă sau un varan (un tip de şopârlă-monitor) această şopârlă ţepoasă îşi umflă corpul cu aer ca să pară mai mare – şi mai greu de înghiţit.

Dacă este atacată, îşi pune capul între picioarele din faţă şi îşi prezintă „capul fals” de pe gât. Această cocoaşă de grăsime se reface repede în urma oricărei răni minore.

diavol-tepos-4

Hrană pe cărare

Diavolul ţepos mănâncă aproape exclusiv furnici. Se hrăneşte ziua, când furnicile sunt în mişcare. O tactică preferată este să găsească o cărare de furnici lucrătoare, să stea lângă ea şi apoi să culeagă cu limba fiecare furnică, pe care o mestecă cu dinţii săi puternici, zimţaţi.

Solitar cu excepţia împerecherii, diavolul ţepos îşi găseşte adăpost într-o vizuină sau un loc izolat noaptea şi timp de câteva săptămâni în miezul verii şi în mijlocul iernii. Acest animal deşertic obţine mare parte din apa necesară din ceaţa care se condensează pe solzii săi în orele răcoroase ale dimineţii.

Diavolii ţepoşi se împerechează la finalul iernii până la începutul verii, iar masculii mai mici abordează femelele ca să vadă dacă sunt receptive. Femelele sapă o vizuină adâncă de 20 cm, depun 5-10 ouă şi le acoperă cu nisip. Puii ies după trei sau patru luni şi în cinci ani ajung la dimensiunea unui adult.

Un diavol ţepos înfometat poate să mănânce peste 1 000 de furnici la o masa.

Exterior ţepos

diavol-tepos-2

Coloritul corpului diavolului ţepos se închide la temperaturi mai scăzute sau când este speriat şi devine mai palid când este mai cald sau când se odihneşte.

Canale de apă

Caneluriie dintre spini adună umezeală şi canalizează apa spre colţurile gurii.

Dimensiune: 15-18 cm

Greutate: 25-50 g

Alimentaţie: Furnici, alte insecte

Localizare: Vestul până în centrul Australiei