hipopotam-1

Hipopotam – Hippopotamus amphibius

Deşi numele înseamnă „cal de râu” hipopotamul seamănă mai mult cu porcul. Pe lângă faptul că au o dispunere similară a dinţilor, cele două animale aparţin ordinului artiodactile – mamifere cu copite cu număr par de degete. Dar cele mai apropiate rude de astăzi ale hipopotamului nu sunt mamifere terestre, ci balene şi delfini cu care au împărţit un strămoş comun cu milioane de ani în urmă.

Hipopotamul este aproape lipsit de păr şi are gură enormă, cu dinţi pe măsură. Are corp îndesat, în formă de butoi, şi este al treilea cel mai mare animal terestru din lume, după elefant şi rinocer.

Masculii adulţi cântăresc în medie 1 500 kg, iar femelele, în medie 1 200 kg. În ciuda mărimii şi a picioarelor îndesate şi scurte, un hipopotam poate să alerge cu 30 km/h. Cu viteza, agresivitatea sa naturală şi caninii şi incisivii lungi de 40-50 cm care cresc şi se ascut continuu, hipopotamul este una dintre cele mai imprevizibil de periculoase specii ale Africii. Ei omoară mai mulţi oameni în Africa decât orice alt animal.

Mers sub apă

Ca animal semiacvatic, hipopotamul îşi petrece zilele în râuri, lacuri şi mlaşini, unde apa şi nămolul îl răcoresc şi îi acoperă pielea cu umezeală vitală.

Apa îi susţine şi greutatea, iar animalul poate foarte uşor să se rostogolească sau chiar să sară de-a lungul unui fund de lac la viteze de până la 8 km/h. Cu toate acestea, chiar dacă hipopotamul are degete membranate, nu este un bun înotător: nici măcar nu pluteşte, aşa că rămâne în ape puţin adânci, închizându-şi nările când se scufundă şi ieşind la fiecare 3-5 minute ca să respire.

Paşte noaptea

Hipopotamii se hrănesc de la apus, deplasându-se pe uscat până la 10 km în căutarea ierbii scunde care reprezintă hrana principală. Adulţii mănâncă până la 70 kg de iarbă, smulgând-o cu buzele înainte să o strivească cu molarii lor mari, care o macină.

Caninii şi incisivii imenşi sunt folosiţi doar în lupte şi pentru apărare. Hipopotamii „cască” atunci când sunt ameninţaţi ca să îşi arate aceşti dinţi, deschizându-şi gurile la aproape 180 de grade. Masculii îşi apără teritoriile ziua, şi se crede că „împrăştierea baligii” -în principal de masculi, care dau din cozi când defecă – este şi o activitate de marcare a teritoriului.

Mamă şi pui

hipopotam-2

Femelele se pot înmulţi tot timpul anului, dar împerecherea are loc în principal în anotimpul secetos. Împerecherea are loc în apă, femela rămânând scufundată în timpul procesului. În apă se naşte un singur pui, care cântăreşte până în 50 kg şi trebuie să înoate sau să fie ajutat să iasă la suprafaţă pentru prima gură de aer.

Puii au intestine sterile şi trebuie să mănânce balega mamei ca să obţină bacteriile de care au nevoie pentru a digera iarba. Puii sunt vulnerabili la atacurile crocodililor, leilor şi hienelor pătate.

Chemările hipopotamilor ajung la 115 decibeli – la fel de tare ca un tunet din apropiere.

Pui de hipopotam

Puii se nasc şi sug sub apă. Adesea călătoresc pe spatele mamei dacă apa este prea adâncă.

Piscină comună

hipopotam-3

Foarte sociali, hipopotamii trăiesc în grupuri sau turme de 10-100 de membri, de obicei conduse de un mascul dominant. Sunt toleraţi şi alţi masculi, dacă sunt supuşi.

Răcorire

Apa împiedică uscarea şi crăparea pielii hipopotamului, pe lângă faptul că îi reglează temperatura corpului.

Dimensiune: 2,7 m

Greutate: 1,4-1,5 tone

Răspândire: Vulnerabil

Alimentaţie: Iarbă, plante acvatice

Localizare: Africa