Izolatele Insule Galapagos, care încalecă ecuatorul în Oceanul Pacific, sunt renumite pentru animalele lor unice. Iguanele de mare sunt în mod special interesante, fiind singurele şopârle marine care se hrănesc exclusiv cu alge.
Agile în apă
Iguanele de mare nu trăiesc în apă, dar se adună în colonii pe coastele stâncoase. Ele îşi petrec orele timpurii ale dimineţii stând la soare, astfel încât trupurile să se încălzească suficient pentru o zi de înot şi hrănire.
Când sunt pregătite, şopârlele plonjează în apa adâncă, scufundându-se la adâncimi de 10 m ca să pască alge mărunte care cresc pe stâncile luminate ale fundului marin. O iguană poate să stea sub apă până la o oră, dar majoritatea scufundărilor de hrănire durează câteva minute până ce animalul să iasă la suprafaţă ca să respire.
Cu trunchiul său dolofan şi picioarele scurte, iguana de mare nu este graţioasă pe uscat, dar este foarte agilă în apă. Are degete parţial unite, dar înoată mai ales cu ajutorul cozii aplatizate, în formă de vâslă, în timp ce creasta de spini de pe spate îi oferă stabilitate.
Cald pe uscat
O iguană de mare nu poate rămâne în apă prea mult timp. Apa rece începe să o facă letargică, aşa că trebuie să iasă din apă ca să se încălzească la soare. După ce mănâncă, se caţără înapoi pe pietrele alunecoase, apucându-le cu ghearele lungi şi încovoiate.
Pielea închisă la culoare o ajută să absoarbă căldura mai repede. Pe măsură ce se usucă, culoarea corpului devine gri pal, cu pete de portocaliu, verde şi alte culori — mai pronunţate la masculii adulţi, care dezvoltă un colorit vibrant pentru a atrage partenere.
Culorile derivă din pigmenţii algelor pe care le mănâncă şi variază de la o insulă la alta. Atât masculii cât şi femelele au dungi albe pe faţă – sarea în exces pe care o înghit odată cu hrana şi care este excretată prin glande din nas.
Alături de creşterea temperaturii corpului, timpul petrecut pe uscat este o oportunitate pentru a digera algele dure cu ajutorul unei bacterii intestinale care se află într-un compartiment special de fermentaţie, bulbos, de unde şi silueta mare şi rotundă a iguanei.
Mare nu înseamnă cel mai bun
Masculii pot creşte până la de două ori dimensiunea femelelor şi în timpul sezonului de împerechere îşi păzesc haremul de rivali. Conflictele sunt în general o etalare de cacealma şi fanfaronadă, masculul dominant mişcând rapid capul spre rival, care de obicei se retrage. Însă dacă dă înapoi, rivalii se vor lupta, fiecare încercând să îl împungă pe celălalt cu capul.
Aici mărimea ajută, dar este un dezavantaj în alte feluri. Şopârlele mai mari au nevoie de mai mult timp să se încălzească la soare între scufundări de păscut, iar când algele sunt puţine în apă din cauza evenimentelor climaterice – precum El Nino -, ele nu se pot hrăni la fel de des ca vecinii lor mai mici.
Când hrana este puţină, iguana de mare îşi poate reduce dimensiunea corpului, inclusiv îşi micşorează scheletul cu 10 la sută.
Dimensiune: 50-100 cm
Greutate: 1-11 kg
Răspândire: Vulnerabilă
Alimentaţie: Alge de mare
Localizare: Insulele Galapagos