Deşi aparţin familiei nevăstuicilor, cunoscute că prind mamifere mici, jderii japonezi sunt oportunişti la mâncare, adaptându-se la anotimp şi la ce este disponibil – primăvara unele populaţii au pradă păsări, iar vara, o mare parte din hrană este alcătuită din insecte.
Agenţi de distribuire
Jderii mănâncă mamifere mici precum şoareci de câmp, dar şi păsări, ouă, peşte, broaşte şi crustacee. Fecalele lor conţin o mare varietate de seminţe de plante şi fructe, mai multe decât alte mamifere carnivore, ceea ce face jderii distribuitori vitali de seminţe, mai ales pentru plante care produc fructe cărnoase.
Jderii japonezi erau odată crescuţi pentru blană, care variază de la gălbui până la maro-închis între cele trei subspecii, dar se ştiu puţine despre acest mamifer agil şi eluziv în sălbăticie. Ei îşi marchează regulat teritoriile cu fecale, astfel că sunt consideraţi foarte teritoriali, şi preferă pădurile de foioase celor de conifere, datorită varietăţii mai mari de hrană.
Masculii sunt mai mari decât femelele, care fac unul sau cinci pui o dată. Cu excepţia femelelor cu pui, jderii japonezi sunt solitari şi vânează singuri. Ei sunt ameninţaţi de creşterea numărului de plantaţii de conifere, de folosirea din ce în ce mai multor substanţe chimice în agricultură şi de vânătoarea excesivă pentru comerţ cu blănuri.
În folclorul japonez se crede că jderii au abilitatea de a-si schimba forma.
Casă de gheaţă
Scorburile şi vizuinile din pământ oferă adăpost şi locuri de dormit pentru jderii japonezi care sunt în principal nocturni, cât şi protecţie de prădători precum câini sălbăticiţi.
Adaptaţi pentru salturi
Picioarele posterioare puternice permit jderilor japonezi să facă salturi cât de câteva ori lungimea corpului, iar ghearele ascuţite le oferă o forţă de tracţiune excelenta Aceasta înseamnă că pot traversa fără probleme râuri cu sloiuri de gheată.
Dimensiune: 47-55 cm
Greutate: 1-1,5 Kg
Răspândire: Local comun
Alimentaţie: Mamifere, păsări, plante
Răspândire: Estul Asiei