Koala sunt marsupiale cu abilitatea unică de a mânca o plantă otrăvitoare pentru alte animale. Ei se hrănesc aproape exclusiv cu frunze de eucalipt, dar nu orice fel de eucalipt, ci numai cu câteva din cele peste 600 de specii care se găsesc în Australia. Evită să mănânce frunze de la arborii care cresc în sol sărac, pentru că sunt cele mai toxice.
Adaptări speciale
Un organ care digeră fibre, cunoscut sub numele de caecum, ajută koala să mănânce eucalipt fără a-i dăuna. La oameni, această mică punguţă de la capătul intestinului este lungă cam de 6,25 cm, dar la koala ajunge la 200 cm.
Caecumul conţine milioane de bacterii care descompun fibra frunzelor şi uleiurile toxice şi permit absorbţia de azot. Rata metabolică lentă menţine hrana în sistemul digestiv perioade îndelungate. Chiar şi aşa, koala absoarbe numai 25% din ce consumă, astfel că trebuie să mănânce zilnic 200-500 g de frunze de eucalipt pentru a supravieţui.
Din fericire, dinţii sunt specializaţi pentru această sarcină. Incisivii ascuţiţi din faţă taie frunzele de pe tulpini, iar molarii taie şi strivesc, mărunţind hrana înainte să ajungă în caecum. În timp ce mestecă, ursul koala stă ancorat în siguranţă într-un arbore pentru a evita prădătorii de la sol, precum câinii.
Alături de ghearele sale ascuţite, curbate, labele sale au pernuţe dure cu care se apucă de scoarţă şi crengi. Labele din faţă au două degete care se opun celorlalte trei, pentru a-i oferi animalului o priză fermă, ca un pumn. Blana deasă, groasă variază de la cenuşiu-deschis la animalele mai nordice, până la maro-deschis la cele din sud. Blana moale, lungă, protejează koala de temperaturi extreme şi de ploaie.
În principal nocturni, urşii koala sunt animale foarte teritoriale: fiecare adult menţine un areal într-un grup reproducător, marcând cu zgârieturi arborii pe care îi vizitează regulat. Masculii marchează şi cu miros, cu o glandă odorizantă, maronie, de pe piept, cu care se freacă de baza arborilor.
Pui din marsupiu
Sezonul de împerechere durează din august în februarie, marcat de strigătele frecvente ale masculilor. Femelele fac un singur pui, fără păr, embrionic, lung de 2 cm şi care cântăreşte mai puţin de un gram. Puiul mic se caţără de la canalul de naştere până în marsupiul mamei şi se prinde de unul dintre cele două mameloane.
Stă acolo şi se dezvoltă între 22 şi 30 de săptămâni, când începe să se hrănească cu „pap” şi cu lapte. Papul este o secreţie specială produsă de mamă, care conţine microbii necesari pentru digerarea frunzelor de eucalipt. Când e suficient de mare să părăsească marsupiul, puiul se urcă în spatele mamei şi rămâne cu ea până se naşte următorul pui.
Principalele ameninţări pentru koala sunt distrugerea habitatului şi creşterea urbanizării – se estimează că 4 000 de koala mor anual, ucişi de câini şi călcaţi de maşini.
Koala mănâncă atât de multe frunze de eucalipt, încât uleiul lor corporal miroase ca bomboanele de tuse.
Timp de odihnă
Frunzele de eucalipt oferă puţină energie, astfel că, atunci când urşii koala nu dorm 18 ore pe zi, se odihnesc între episoadele de hrănire, cuibăriţi pe o porţiune de blană deasă de pe coapsă, pentru a-şi conserva energia.
Hrană preferată
Dieta unui koala este alcătuită aproape exclusiv din frunze de eucalipt dar ocazional mănâncă şi frunze de arbore de ceai.
Legătură embrionară
Un pui de koala îşi petrece între şase şi şapte luni în marsupiul mamei, care are un muşchi puternic la intrare, ce împiedică puiul să cadă afară.
Dimensiune: 65-82 cm
Greutate: 4-15 kg
Alimentaţie: Frunze de eucalipt
Localizare: Estul Australiei