Numit astfel după blana sa pătată, acest mamifer acvatic este un vânător expert, mulţumită capului său aproape ca de şarpe şi fălcilor puternice, cu canini lungi. Deşi este singurul care se hrăneşte cu alte foci, jumătate din dieta leopardului de mare constă în krill; are un set de dinţi special adaptaţi în obraji care acţionează ca o sită, pentru a se hrăni cu aceste crustacee.
Stiluri diferite
Spre deosebire de alte specii de focă, leopardul de mare nu înoată propulsându-se cu membrele din spate, ci cu ajutorul mişcărilor ample ale înotătoarelor frontale, mari alungite. Această tehnică îi oferă viteză mare şi agilitate în apă, dar îi este greu să se deplaseze pe uscat. Femelele sunt puţin mai mari decât masculii – invers decât la alte foci. Femelele fată pe sloiurile de gheaţă câte un pui, alăptat trei sau patru săptămâni.
Deşi sunt cele mai de temut carnivore din ecoregiunea lor, leoparzii de mare sunt ocazional vânaţi de balene ucigaşe. Focile sunt protejate de vânătoarea comercială, dar exemplarele tinere, care depind în mare parte de krill pentru a supravieţui, pot fi ameninţate de pescuitul excesiv, care duce la scăderea cantităţii de krill.
Leopardul de mare scoate sub apă strigăte prelungi, unele putând fi simţite prin gheaţă.
Prădător oportunist
Leopardul de mare patrulează pe lângă coloniile pinguinilor în căutare de pui de pinguin care abia părăsesc cuibul şi sunt mai vulnerabili la atacuri.
Dimensiune: 2,5-3,5 m
Greutate: 200-455 kg
Alimentaţie: Krill, calamari, foci, pinguini
Localizare: Oceanul Antarctic şi apele subantarctice