linx-iberic-2

Linx iberic – Lynx pardinus

Linxul iberic este cea mai ameninţată felină. Odată era răspândit în Spania, Portugalia şi în sudul Franţei, dar acum au rămas mai puţin de 250 de adulţi reproducători în sălbăticie, majoritatea în două mici zone din sudul Spaniei. Acest lucru se datorează în mare parte impactului oamenilor, dar şi dieta foarte specializată a linxului şi nevoile de habitat au contribuit la declinul său.

Dependent de iepuri

linx-iberic-3

Această felină musculoasă şi pătată a evoluat pentru a se hrăni în principal cu un singur animal – iepurele european. Vara, iepurii reprezintă până la 93% din hrana linxului – deci, dacă populaţiile de iepuri scad din cauza vânătorii sau a bolilor, scade şi numărul de lincşi. Dacă nu are de ales, vânează şi rozătoare, iepuri de câmp, raţe sau chiar căprioare mici, dar gustul său s-a specializat atât de mult încât, fără iepuri, numărul scade inevitabil.

La aceasta se adaugă distrugerea habitatului din cauza creşterii populaţiei umane. Linxul iberic preferă zone întinse de tufăriş des, precum iarbă neagră intercalată cu păşuni întinse. Cum lincşii sunt foarte teritoriali şi solitari ca adulţi, exemplarele tinere care pleacă din zonele natale în căutarea propriilor teritorii sunt expuse riscului de a fi lovite de maşini, ceea ce în ultimele decenii s-a întâmplat tot mai des în sudul Spaniei. Chiar dacă reuşesc să ajungă adulte, femelele se reproduc numai după ce îşi stabilesc un teritoriu.

Lincşii se împerechează în principal în ianuarie şi februarie şi, înainte să nască, o femelă gestantă îşi va face vizuina într-un arbore scobit, o peşteră sau alt loc adăpostit, de exemplu, sub tufişuri dese. Două luni mai târziu se nasc până la patru pui, deşi rareori mai mult de doi supravieţuiesc etapei de înţărcare. Îngrijirea puilor epuizează mama: o femelă cu pui trebuie să prindă cel puţin trei iepuri pe zi, spre deosebire de unul singur, de care are nevoie doar pentru ea.

Mai mult, femela schimbă frecvent vizuinile pentru a păstra puii în siguranţă. Asemenea multor specii de pisică sălbatică, lincşii iberici sunt în principal nocturni şi îşi petrec ziua odihnindu-se, departe de căldura soarelui.

Viitor imperfect

Programele de înmulţire în captivitate şi restricţiile de vânătoare au dus la o uşoară creştere a numărului de lincşi iberici, dar conservaţioniştii nu sunt siguri că vor supravieţui în sălbăticie.

Pisică cu barbă

Smocurile de blană lungă, în principal neagră, din jurul feţei îi dau un aspect bărbos linxului iberic, iar astfel fălcile înguste par să fie mai late.

Muşcătură mortală

Spre deosebire de felinele mai mari, linxul iberic ucide cu o singură muşcătură cu care străpunge gâtul iepurelui şi îi taie măduva spinării.

Mamă şi pui

linx-iberic-1

Puii de linx sunt înţărcaţi la 10 săptămâni şi devin independenţi la şapte sau opt luni, deşi pot rămâne mai mult timp alături de mama lor.

Dimensiune: 85-110 cm

Greutate: 10-13 kg

Răspândire: Foarte periclitat

Alimentaţie: Iepuri

Localizare: Sud-vestul Europei.