lup-cu-coama

Lup cu coamă – Chrysocyon brachyurus

Ca o vulpe suplă, sau asemănător lupului, lupul cu coamă a evoluat diferit de ambele specii. Acest animal puţin studiat pare o relicvă antică devenită specie izolată în America de Sud în urmă cu mii de ani.

Doar aparent similar vulpii

Deşi nu sunt înrudite, când stă pe loc lupul cu coamă arată foarte mult ca vulpea roşcată. Urechile mari, triunghiulare şi albe, foarte mobile, şi gâtul alb, mare, sub botul negru şi proeminent, îi dau un aspect foarte similar cu al unei vulpi.

Însă odată ce se ridică şi se pune în mişcare, arată destul de diferit cu statura înaltă şi mersul în paşi mari.

Lupul are coamă lungă, neagră între umeri, şi coadă uimitoare, cu vârf alb. Picioarele lungi îi permit să se mişte uşor şi să vadă la mare distanţă în iarba înaltă şi deasă unde trăieşte. În spaţii deschise are un mers unduitor, ciudat, dar prin iarba înaltă merge cu pas mai lung şi salturi scurte.

Vânător singuratic

Lupul cu coamă este un singuratic – mai mult ca o vulpe decât ca un lup -, deşi când este hrană din abundenţă se adună mai mulţi. Îşi foloseşte auzul excelent pentru a localiza, pândi şi sări asupra prăzii, omorând-o printr-o muşcătură de gât sau de şira spinării.

Lupii prefer mamiferele – mai ales paca, rozătoare mari -, dar mănâncă şi tatu, păsări, chiar şi peşti. Cu toate acestea, se remarcă prin proporţia de materie vegetală din dietă, îi place mărul-lup, ca o roşie, fructul plantei lobeira, şi adesea mănâncă diverse alte fructe şi rădăcini. Această dietă bogată în fructe este esenţială pentru sănătatea animalului.

Când au fost ţinuţi în captivitate şi li s-a oferit o alimentaţie exclusiv carnivoră, lupii au făcut pietre la rinichi şi la vezica biliară.

Patrule nocturne

Lupii cu coamă fac urme prin câmpii folosind rute regulate pentru patrulele lor de noapte. Ei îşi apără teritoriul pe baza acestor trasee, folosind drept marcator urina puternic mirositoare. Femelele fată între doi şi şase pui, care depind de părinţii lor până la un an.

Masculii pot ajuta la hrănirea puilor. Lupii cu coamă sunt ameninţaţi de dispariţia habitatului şi sunt vulnerabili la traficul rutier. Uneori sunt ucişi de câini domestici şi sunt susceptibili la bolile lor, iar uneori miturile despre valoarea medicinală a organelor lor au dus la persecuţii din partea oamenilor.

Lupii cu coamă au nevoie de zone mari, deschise şi sunt dificil de ţinut şi chiar mai greu de înmulţit în grădini zoologice. Conservarea acestei specii se bazează pe zone mari de protecţie pentru habitatele lor.

Hoinar cu picioare lungi

lup-cu-coama-1

Lupul cu coamă îşi foloseşte picioarele lungi într-un mers eficient, sărit, parcurgând distanţe lungi în fiecare noapte pe teritoriul său de 30-55 km2.

Pui mic

Acest pui de aproape cinci săptămâni devine din ce în ce mai curios şi va rămâne cu grupul familiei sale aproape un an.

Întâlnire socială

Urechile proeminente ajută lupii cu coamă să comunice unul le ţine pe spate, în semn de frică sau de supunere, iar altul le ridică, arătând dominanţa.

Dimensiune: 1,2-1,3m

Greutate: 20-23 kg

Răspândire: Aproape ameninţat

Alimentaţie: Fructe, mamifere mici

Localizare: Centrul şi estul Americii de Sud