marmota-1

Marmotă alpină – Marmota marmota

Marmotele alpine sunt săpători tereştri mari din familia veveriţelor. Au o conformaţie mai solidă decât verii lor care trăiesc în arbori, cu picioare mai puternice pentru săpat în pământ dur, pietros. Majoritatea degetelor au gheare ascuţite, cu excepţia degetului mare, care are unghie.

Săpat de vizuini

Marmotele alpine trăiesc la altitudini de 600-3 200 m, dar sunt mai des întâlnite la peste 1 200 m. Ele creează sisteme complexe de vizuini în pajiştile alpine şi pe păşunile de la altitudini mari, deasupra limitei pădurii.

Vara, se hrănesc ziua cu iarbă grasă şi buruieni, acumulând grăsime care să le ţină pe durata hibernării lungi de iarnă. Marmotele alpine petrec şi nouă luni pe an în hibernare, izolate în vizuinile lor căptuşite cu fân, apărate de frig şi prădători.

Adulţii şi puii mai mari se ghemuiesc împreună cu animalele mai tinere pentru a le ajuta să-şi menţină temperatura corporală, care scade până la 5°C. Când hibernează, marmotele alpine respiră numai o dată sau de două ori pe minut, iar bătăile inimii scad la 28-38 pe minut.

Ele ies la suprafaţă în aprilie când munţii sunt încă acoperiţi de zăpadă. Perechile dominante se înmulţesc la scurt timp după aceasta, iar după o lună se nasc puii.

În mod tradiţional, marmotele alpine erau omorâte pentru că se credea că grăsimea lor ajută la tratarea reumatismului. Azi sunt încă vânate de plăcere.

Masculi certăreţi

Marmotele alpine îşi apără teritoriul de intruşi şi îşi menţin dommanţanţa în grup.

Mamă şl pui

marmota-2

Marmotele alpine se înmulţesc o dată pe an, fiind fătaţi până la şapte pui. Mamele au rolul principal în îngrijirea puilor.

Dimensiune: 45-68 cm

Greutate: 2,2-6,5 kg

Răspândire: Comună

Alimentaţie: Iarbă, tufe, buruieni

Localizare: Centrul Europei