Acest mamifer marin mare are bot lat, acoperit de sute de peri ţepeni, ca nişte mustăţi, numiţi vibrise, care îl ajută să îşi găsească hrana. Moluştele sunt hrana sa preferată, dar morsa mănâncă şi carcase de foci tinere, când alte surse de hrană sunt rare.
Cântecul morsei
Morsele călătoresc în grupuri şi ies pe uscat sau pe gheaţă. Femelele de obicei urmează banchizele plutitoare spre sud toamna şi spre nord iarna, dar majoritatea masculilor rămân tot timpul în turme în sudul Arcticii, alăturându-se femelelor doar pentru împerechere.
Masculii se întrec pentru locuri de împerechere făcând etalări prin „cântece” complicate şi luptându-se cu colţii. Masculul învingător se împerechează cu mai multe femele între decembrie şi martie, iar femelele dau naştere unui singur pui în primăvara anului următor.
În sălbăticie, durata medie de viaţă este de 40 de ani. Morsele pot rezista frigului datorită pielii groase şi stratului gros de grăsime din jurul umerilor şi gâtului.
Morsa îşi poate încetini pulsul pentru a supravieţui în apa îngheţată.
Scobitori
Morsele îşi folosesc colţii pentru a se apăra şi drept „pioleţi” care le ajută să se tragă pe sloiurile de gheaţă sau pe uscat. Ele sparg gheaţa cu colţii pentru a crea găuri de respirat, iar aceştia cresc cam cu un centimetru pe an pe durata vieţii lor.
Confort la rece
De obicei de culoarea scorţişoarei, morsele pot deveni palide după ce stau mult timp în apele îngheţate, pentru că vasele de sânge din pielea lor groasă se contractă pentru a păstra căldura corpului.
Când vremea este mai caldă, unele morse par roz pentru că vasele de sânge se dilată pentru a elibera căldura în exces.
Dimensiuni: 2,3-3,6m
Greutate: 1,2-2 tone
Alimentaţie: Moluşte, caracatiţe, peşte
Localizare: Oceanul Arctic şi zone de coastă.