Această oaie sălbatică nord-americană este renumită pentru coarnele imense şi răsucite ale masculului, care cresc mai mult de un metru lungime. Berbecii îşi stabilesc ierarhia după mărimea coarnelor, cei mai bătrâni preluând conducerea. Când este prea acerbă, rivalitatea este rezolvată cu o luptă prin izbire de capete. Femelele au coarne mai mici îndreptate spre spate.
Acestea au rol în principal de apărare, pentru a îndepărta prădători precum vulturii şi pumele.
Viaţă la altitudine
Vara, muflonii pasc pe pajiştile montane înalte. Ei sar de pe o stâncă pe alta şi nu alunecă niciodată pe terenurile abrupte, dure – copitele lor bifurcate se despart când apasă pe pământ şi prind piatra care umple spaţiul dintre ele.
Pe măsură ce se apropie iarna, berbecul alfa îşi conduce turma de circa 10 membri spre altitudini mai joase, unde se alătură altor grupuri şi formează turme mari de 100 de indivizi. Marginea dură a copitelor pătrunde prin gheaţă şi zăpadă pentru o aderenţă mai bună. Înmulţirea are loc în văi, iar mieii se nasc primăvara, cu câteva săptămâni înainte ca turmele să se întoarcă spre piscuri.
Coarne curbate
Coarnele berbecului cresc continuu şi pot ajunge atât de mari încât vârfurile să îi obtureze câmpul vizual. Berbecii mai bătrâni îşi tocesc vârful coarnelor de pietre pentru a le păstra scurte.
Dimensiuni: 1-1,7m
Greutate: 60-145kg
Alimentaţie: Ierburi, tufişuri
Localizare: Vestul până în Centrul Americii de Nord