ornitorinc-cu-cioc-de-rata-2

Ornitorinc cu cioc de rată – Ornithorhynchus anatinus

Cu cioc de raţă, blană groasă şi degete membranate, ornitorincul este unul dintre cele mai neobişnuite animale de pe Pământ şi cu cele mai distincte trăsături. Una dintre doar cele două monotreme care mai există (cealaltă fiind echidna), temperatura medie a corpului său este de 32°C, mai joasă decât a majorităţii mamiferelor, iar picioarele sale se întind în afară, nu în jos.

Aceste trăsături sunt mai comune la reptile. Masculii au un pinten pe interiorul fiecărei glezne din spate, care livrează o înţepătură veninoasă rivalilor care încearcă să acapareze teritoriile de reproducere. Extrem de dureros pentru om, veninul este suficient de puternic cât să omoare un câine.

Percepţie senzorială

Ornitorincul îşi petrece mare parte a zilei în vizuina sa, pe care o sapă în malurile râurilor folosindu-şi ghearele puternice din faţă. Pe uscat, membranele picioarelor, ca nişte vâsle, se îndoaie sub ele, permiţând ornitorincului să meargă.

Iese noaptea pentru a se hrăni, căutând prin fundul mâlos al apelor puţin adânci, unde detectează prada cu ajutorul electroreceptorilor foarte sensibili din cioc. Aceştia pot detecta mişcarea cozii unui rac împlătoşat de la 15-20 cm depărtare. Ornitorincul depozitează toată hrana în buzunarele obrajilor, în spatele fălcii.

Când se ridică la suprafaţă pentru a respira, îşi foloseşte pernuţele ţepoase şi crestele din gură pentru a mesteca hrana înainte să o înghită.

Ornitorincii se împerechează primăvara, iar femela depune până la trei ouă într-o vizuină de cuibărit, după trei săptămâni. Ea le cloceşte până eclozează, iar apoi hrăneşte puii cu lapte, deşi nu din mameloane ca alte mamifere, ci direct din pielea de pe lateralele abdomenului.

Ciocul unui ornitorinc este moale şi cauciucat, nu tare ca al unei rate.

O farsă

Legenda aborigenilor spune că ornitorincul s-a născut după ce o femelă raţă s-a împerecheat cu un şobolan de apă. Când a fost adusă pentru prima oară o piele de ornitorinc în Marea Britanie în 1799, s-a crezut a fi o farsă.

Înotător graţios

ornitorinc-cu-cioc-de-rata-1

Ornitorincul se mişcă uşor prin apă, folosindu-şi labele frontale puternic membranate. Picioarele din spate şi coada îl ajută să schimbe direcţia.

Pinten unic

ornitorinc-cu-cioc-de-rata-3

Dintre toate mamiferele, numai masculul de ornitorinc are o înţepătură veninoasă. Echidnele mascul au şi ele pinteni ascuţiţi la glezne, dar le lipsesc glandele veninoase funcţionale.

Dimensiune: 40-55 cm

Greutate: 0,7-2,2 kg

Alimentaţie: Larve de insecte, raci împlătoşati

Localizare: Estul Australiei, Tasmania