Se credea că panda roşu este înrudit cu panda gigant, dar are legături genetice mai apropiate cu nevăstuicile şi ratonii. Acest mamifer lent îşi petrece majoritatea vieţii in arbori, în pădurile montane ale Asiei, unde culoarea stridentă maro-roşiaticâ a blănii îi permite să se camufleze printre ramurile acoperite de muşchi.
Panda roşu se deplasează încet pentru a economisi energie, fiindcă lăstarii de bambus şi frunzele care constituie mare parte din hrana sa sunt foarte greu de digerat. Mănâncă zilnic o cantitate de hrană cât 30% din greutatea lor, dar folosesc numai un sfert din nutrimentele din bambus, plantă de bază când alte surse de hrană sunt rare. Iarna, pot să piardă până Ia 15 la sută din greutatea corporală, aşa că îşi încetinesc metabolismul.
Panda roşu se împerechează la sol, dar femelele se întorc în cuiburile lor pentru a naşte între unul şi patru pui, care stau cu mama lor un an sau mai mult.
Mutarea unui pui
Femelele de panda roşu îşi mută puii în cuiburi diferite pentru a evita să fie găsiţi de prădători precum jderii şi leoparzii zăpezilor.
Privire atentă
Deşi folosesc marcaje olfactive, panda roşu comunică unii cu alţii şi prin „priviri fixe”, însoţite de mişcări ale capului şi de vocalizări.
Dimensiuni: 51-73 cm
Greutate: 3-6 kg
Răspândire: Vulnerabil
Alimentaţie: Bambus, fructe, insecte, ouă
Localizare: Sudul până în sud-estul Asiei.