Pinguin imperial – Aptenodytes forsteri

Adaptat Ia unele dintre cele mai dure condiţii de pe Pământ, pinguinul imperial este singura pasăre care se reproduce în timpul iernii dure din Antarctica.

Este cel mai mare pinguin, are postură dreaptă, picioare scurte, mers legănat şi aripi rigide care atârnă ca braţele în laterale, dar şi o natură curioasă incurabilă.

Construit pentru supravieţuire

Când se mută din apa rece ca gheaţa Ia căldura soarelui, pinguinii flutură din aripi pentru a disipa căldura şi gâfâie ca să se răcorească. În condiţii de vreme rece, se apleacă pe călcâie şi cozi, ca să evite contactul dintre gheaţă şi picioare.

Penajul negru absoarbe căldura soarelui şi sub penele dese au un strat izolator care păstrează aerul cald. Sub penaj au un strat gros de grăsime – care le dă şi forma rotundă, suplă – indispensabilă supravieţuirii la temperaturi de -60°C.

Pinguinii imperiali trăiesc pe o fâşie îngustă de sloiuri plutitoare şi golfuri îngheţate care înconjoară continentul antarctic. Coloniile avansează, îndepârtându-se de marea deschisă pe măsură ce îngheaţă, forţând aceste păsări nezburătoare să parcurgă trasee anuale pentru a-şi restabili coloniile în martie sau aprilie, iar apoi să mărșăluiască repetat şi pe distanţe mai mari – până la 60 km pe sens -pentru a aduce hrană puilor.

Muncă de echipă

Femela depune un singur ou – pe care îl transferă masculului înainte să se întoarcă în ocean pentru a căuta hrană, o călătorie care durează două luni. Masculul cloceşte oul în membrana clocitoare, o cută de piele fără pene situată imediat deasupra picioarelor. Coloniile pot avea câteva mii de exemplare; masculii care clocesc se adună unul într-altul în zone largi, deschise.

Ei stau aşa, nemişcaţi, zile Ia rând, îndurând temperaturi scăzute şi viscole aprige. Când femela se întoarce, este rândul ei să îngrijească puiul ieşit din ou, iar masculul înfometat pleacă să se hrănească.

După 45 de zile, când a crescut şi este acoperit de puf, puiul se alătură unei creşe, dar încă este hrănit de părinţii săi. Creşa se desfiinţează după cinci luni, când părinţii îşi abandonează puiul şi pleacă în largul mării. Puii îi urmează după ce capătă penaj de adult.

Dintre păsări, pinguinii imperiali se scufundă la adâncimile cele mai mari după hrană.

Putere a bulelor

Penele de pinguin eliberează un curent de bule de aer când păsările se îndreaptă înapoi spre suprafaţă după o scufundare la mare adâncime. Aceasta creşte viteza de urcare suficient cât să sară repede din apă şi să aterizeze in siguranță pe gheată.

La căldură

Pulul solitar de pinguin imperial iese din ou aproape golaş. Este ţinut la căldură de un părinte până se acoperă cu puf şi este suficient de mare ca să se alăture unei creşe.

Dimensiune: 1.1 m

Greutate: 30-40 kg

Alimentaţie: Krill, peşte, calamari

Localizare: Regiunea circumpolară antarctică