Pufinii sunt una dintre păsările cel mai uşor de recunoscut – mai ales pufinul de Atlantic cu ciocul său mare, strălucitor colorat şi triunghiular. Sunt păsări mici, care vin pe uscat numai pentru a se înmulţi.
Seamănă mai puţin cu pinguinii decât alcidele, care stau drepte pe călcâie şi cozi, picioarele lor fiind drepte în partea din spate a corpului. Pufinii au picioarele poziţionate mai central şi pot să meargă mai uşor.
Podoabă temporară
Primăvara, teaca ciocului se extinde şi capătă culorile roşii, strălucitoare, de vară. Numărul de striaţii galbene de pe vârful ciocului roşu creşte odată cu vârsta. Toamna, teaca năpârleşte şi ciocul devine mai mic şi mai tern pe timpul iernii.
Fără nevoia de comunicare vizuală necesară la o colonie de înmulţire, ciocul se transformă într-un instrument practic pentru prinderea peştilor. Pufinii se scufundă după hrană, „zburând” cu uşurinţă prin apă. De obicei ei prind mai mulţi peşti mici dintr-o singură scufundare, mai ales când adună hrană pentru puiul lor.
Colonii în vârful stâncilor
Unele colonii de pufini se întind peste pantele falezelor şi peste piscurile zimţate, stâncoase. Pufinii dintr-o colonie zboară adesea deasupra mării în stoluri minunate, unduitoare, pentru a ţine prădătorii la distanţă şi a reduce şansele ca pufinii individuali să fie ucişi.
Pe uscat, ei sunt zgomotoşi, uneori agresivi, etalându-şi ciocurile şi picioarele viu colorate.
Pufinii trăiesc 10-20 de ani şi adesea se întorc în acelaşi cuib an de an. Dacă o nouă pereche reproducătoare nu poate găsi o vizuină veche pe care să o ocupe, sapă una cu picioarele, scoţând solul moale până la o adâncime de un metru. Femela depune un singur ou, care este ţinut de fiecare părinte pe o porţiune specială caldă, golaşă, sub aripă.
Puiul eclozează după 36-45 de zile şi ambii părinţi îl hrănesc 60 de zile. Pufinul tânăr este apoi lăsat singur şi stă la marginea cuibului mai multe nopţi până când zboară spre mare. Perioada sincronizată de reproducere duce la părăsirea coloniei de către toţi adulţii deodată, astfel că, în câteva zile, coloniile rămân pustii.
Au fost văzuţi 83 de ţipari de nisip în ciocul unui pufin, un număr record.
Sus în aer
Pufinii de Atlantic pot să dea din aripi de 400 de ori pe minut, ceea ce le oferă o viteză maximă de 90 km/h.
Colonie de pufini
Adulţii zboară până la 100 km în largul mării în căutare de peşte pentru pun lor; de obicei se întorc la colonie în grupuri.
Captură proaspătă
Mici tipări de nisip atârnă aliniaţi, ţinuţi la un loc de limba musculoasă şi zimţată a pufinului şi de striaţiile interioare de pe marginea ciocului său.
Dimensiune: 28-30 cm
Greutate: 400 g
Răspândire: Comun
Alimentaţie: Ţipari, capelini, heringi
Localizare: Atlanticul de Nord, Oceanul Arctic