Tigrul este cea mai mare felină. Azi au mai rămas cinci subspecii, dintre care tigrul bengalez este cel mai comun. Se găseşte într-un areal mare de păduri şi mangrove în India şi Bangladesh. Blana distinctă este portocalie-închis cu dungi negre, albă pe partea inferioară, piept, gât şi porţiuni de pe faţă.
Tigrul de Amur (P. t. altaica), care trăieşte în nord, în pădurile de conifere din Siberia, Rusia, este cel mai mare dintre cele cinci subspecii. Este cel mai deschis la culoare şi are cea mai lungă şi groasă blană pentru a face faţă iernilor geroase.
Cea mai sudică specie, tigrul de Sumatra (P. t. sumatrae), este cu 30 la sută mai mic şi cântăreşte cu 50 la sută mai puţin decât rudele sale mai masive de la nord.
Atacator prin ambuscadă
Tigrii sunt de obicei nocturni, dar vânează şi ziua în locurile unde nu sunt deranjaţi de activităţile diurne ale oamenilor. Tigrul îşi foloseşte simţul mirosului şi auzul pentru a găsi şi a urmări prada.
Puterea sa fantastică şi viteza îi permit să doboare pradă mare cât el, uneori mai mare. Tigrul bengalez vânează de obicei animale copitate, precum gaurul, antilopa sambar (Cervus unicolor), cerbul axis şi mistreţul, şi le pândeşte din frunziş.
Odată ce tigrul este suficient de aproape, se lansează într-un atac fulgerător, sărind din ascunzătoare şi folosindu-şi greutatea pentru a doborî prada la pământ. Apoi aplică o muşcătură mortală la gât, care striveşte traheea, ceea ce duce la moarte prin strangulare, sau le rupe gâtul. Prada mai mică este ucisă adesea cu o muşcătură la gât.
Apoi tigrul târăşte carcasa în frunziş, unde o mănâncă. În ciuda potenţialului mare de a ucide, numai una din 20 de ambuscade este o reuşită.
Felină solitară
Tigrul adult trăieşte singur. Îşi marchează teritoriul cu zgârieturi cu ghearele pe trunchiurile arborilor şi cu grămezi de fecale în locuri vizibile. Tigrul marchează cu miros stropind urină amestecată cu secreţii dintr-o glandă olfactivă de sub coadă şi emite răgete care pot fi auzite de la 2 km depărtare.
Tigroaica se reproduce la doi sau trei ani şi modificările în mirosul ei atrag masculii din apropiere.
Cei doi comunică pe măsură ce se apropie unul de altul şi vor trăi împreună câteva zile, împerechindu-se de aproximativ 20 de ori înainte să se despartă. Tigroaicele fată până la şase pui, dar jumătate nu ajung la doi ani. Puii care supravieţuiesc rămân cu mama doi ani, învăţând să vâneze cu ea de la vârsta de şase luni.
Ei se pot reproduce de la patru sau cinci ani.
Puii de tigru adesea se luptă în joacă, căpătând repede viteza şi agilitatea de care vor avea nevoie ca adulţi teritoriali.
Tigroaică de Sumatra şi puiul ei
Tigrul de Sumatra, mai mic (P. t. sumatrae), este adaptat la vegetaţia deasă din pădurile mlăştinoase din Sumatra.
Luptă în apă
Tigrii sunt de obicei solitari, astfel că, dacă un străin ignoră marcajele olfactive ale limitelor teritoriului şi rătăceşte pe terenul altui tigru, adesea au loc lupte feroce.
Dimensiune: 1,4-2,8 m
Greutate: 125-240 kg
Răspândire: Periclitat
Alimentaţie: Căprioare, porci, păsări
Localizare: Sudul şi centrul Asiei