tuatara-2

Tuatara – Sphenodon punctatus

Deşi arată ca o şopârlă destul de obişnuită, cam îndesată, tuatara este supravieţuitorul unui ordin străvechi de reptile. Diferenţele de la nivelul dinţilor, oaselor craniului şi altor elemente anatomice – puţine modificate în 200 de milioane de ani – o exclud dintre şopârle şi şerpi.

Redute insulare

Tuatarele trăiesc pe 30 de insule neozeelandeze, mai ales pe acelea unde nu există dăunători invazivi, precum şobolanii care le mănâncă ouăle şi puii. Recent au fost descoperite tuatare reproducătoare într-un loc unde au fost eliberate, pe insulele principale, şi unde sunt protejate de un gard antimamifere.

Tuatara este mai adaptată decât orice altă reptilă la un climat umed, răcoros, rămânând activă la 5°C şi suferind de insolaţie la peste 25°C. Iarna, câteva săptămâni, stă în hibernare în vizuina sa – pe care o sapă singură sau o preia nelocuită de la păsări marine. Tuatarele au un ciclu reproducător lung, ajungând la maturitate sexuală la 10-20 de ani.

Femelele depun ouă la trei sau patru ani. Puii eclozează după cel puţin un an şi sunt expuşi riscului de a fi mâncaţi de adulţi, dar altfel tuatarele pot trăi şi peste 100 de ani.

Cele mai apropiate rude ale tuatarei au dispărut în urmă cu peste 60 de milioane de ani.

Constituţie robustă

tuatara-1

Degetele cu gheare picioarele puternice, constituţia robustă şi o muşcătură tenace şi puternică fac şopârla tuatara un adversar de temut.

Dinţi osoşi

Dinţii ascuţiţi sunt lipiţi de osul fălcii şi nu sunt eliminaţi, nu se regenerează ca la alte reptile.

Dimensiune: 50-60 cm

Greutate: 0.4-1 Kg

Alimentaţie: Păianjeni, insecte, viermi

Localizare: Noua Zeelandă, (insule costiere)