veverita-marsupiala-2

Veveriţa marsupială – Petaurus breviceps

Cea mai răspândită dintre speciile care planează, trăsătura cea mai izbitoare a acestui marsupial social este metoda de locomoţie: se lansează dintr-un arbore şi aterizează pe următorul într-o planare lungă, controlată, datorită membranelor sale păroase, ca nişte aripi.

Chiar înainte să-şi atingă ţinta, se îndreaptă ca să aterizeze şi se agaţă de scoarţă cu ghearele sale puternice. Veveriţele marsupiale se aventurează rar la sol.

Importanţa mirosului

Mirosul este un instrument de comunicare complex. Masculii dominanţi folosesc glandele de miros de pe frunţi, gât, piept şi coadă pentru a-şi marca teritoriul – apărat cu agresivitate de intruşi – şi membrii coloniei lor.

Ziua, până la şapte adulţi şi puii născuţi în sezonul curent dorm împreună în scorburi căptuşite cu frunze, pentru a le ţine de cald. Pe vreme rece sau umedă sau când e secetă, pentru a-şi conserva energia, veveriţele marsupiale pot intra zilnic într-o stare de semihibernare numită torpoare până la 13 ore.

Denumirea ştiinţifică înseamnă dansator pe funie cu cap mic.

În cârcă

veverita-marsupiala-3

Puii se prind adesea de spatele mamei lor în timp ce ea pleacă în căutare de hrană.

Linge răşină

Folosesc incisivii mari pentru a sculpta în scoarţa arborilor, ca să ajungă la răşină, o parte importantă din hrana lor.

Planare la distanţă

veverita-marsupiala-1

Membrana care permite placarea se întinde de la încheietura labelor din faţă până ia glezne permitându-i veveriţei marsupiale să se paraşuteze între arbori aflaţi la distantă de până la 90 m.

Dimensiune: 15-21 cm

Greutate: 80-160

Alimentaţie: Răşină, flori, insecte, păianjeni.

Localizare: Sud estul Asiei, Noua Guinee, nordul până in vestul Australiei.