Veveriţele roşcate au blana de culori foarte variate -pe spate poate să fie de la roşiatic-deschis la negru. În Marea Britanie se întâlneşte numai forma roşcată. Căţărători agili, aceste rozătoare pot sări până la patru metri şi au văz, auz şi miros excelente.
Concentrare pe hrană
Veveriţele roşcate îşi petrec majoritatea zilei hrănindu-se sau adunând hrană, precum seminţe şi nuci. În orele calde de vară se retrag în cuib. Ele nu hibernează, pe vreme rea bazându-se pe rezervele de hrană adunate în cuib.
Masculii se întrec pentru femele, dar nu au niciun rol în îngrijirea puilor şi, cu excepţia împerecherii, aceste rozătoare duc în principal vieţi independente. Deşi se găsesc în multe părţi din Europa, habitatul lor este restrâns la câteva zone de pădure mixtă unde trebuie să concureze cu veveriţele cenuşii, mai mari şi mai de succes, introduse din America de Nord.
Urechi cu smocuri
Spre deosebire de veveriţele cenuşii, veveriţele roşcate au smocuri pe urechi, lungi mai ales iarna
Ochi deschişi
Puii de veveriţă îşi petrec primele săptămâni într-un cuib căptuşit cu muşchi moale şi iarbă şi deschid ochii la cinci săptămâni.
Dimensiune: 20-25 cm
Greutate: 200-475
Răspândire: Comună
Alimentaţie: Seminţe de conifere, nuci
Localizare: Vestul Europei până în vestul Asiei