vicuna-2

Vicuna – Vicugna vicugna

Vicuna este o rudă mai mică şi mai suplă a lamei şi a alpaca, bine adaptată la viaţa la înălţime din Anzi. Trăieşte în mici grupuri familiale pe pajişti aride la 3 500 m altitudine şi uneori chiar la 5 750 m, dar mereu sub limita zăpezii.

Aici zilele sunt adesea însorite şi calde, deci pot creşte hăţişuri de iarbă. Noaptea, aerul rarefiat se răceşte repede şi temperaturile scad sub zero grade. Vicuna are lână groasă, de fire stratificate, care păstrează aerul cald din jurul corpului şi ţine frigul la distanţă.

Dinţi unici

Vicuna are dinţi unici pentru un mamifer copitat. Dinţii din faţă (incisivii) de pe falca de jos cresc constant, ca la rozătoare, şi au smalţ numai pe partea din faţă. Incisivii sunt menţinuţi ascuţiţi prin contactul constant cu placa dentară dură de pe falca superioară, pentru că vicuna îşi foloseşte molarii pentru a mesteca iarba dură. Vulnerabile în câmpia deschisă, vicunele sunt mereu atente la prădători, precum vulpile. Ele au auz şi vedere excelente şi, când zăresc un prădător, scot un fluierat de avertizare.

vicuna-1

Familiile, conduse de un singur mascul, au în jur de cinci femele şi puii lor. Grupurile rămân mici, cu doar 10 membri, pentru că masculul alfa goneşte puii la vârsta de 10 luni. Vicunele tinere trăiesc singure sau formează turme de acelaşi sex până când îşi întemeiază propriile familii pe la vârsta de doi ani.

În mod neobişnuit, ele au teritorii separate de hrănire şi dormit, în mare parte marcate cu bălegar. Vicunele trebuie să bea apă în fiecare zi, aşa că pe teritoriul de hrănire trebuie să existe o sursă de apă dulce.

Dimensiuni: 1.5-1.6 m

Greutate: 40-55 kg

Alimentaţie: Iarbă

Localizare: Vestul Americii de Sud