vulpea-pisica-1

Vulpe-pisică – Vulpes macrotis

Datorită urechilor sale uriaşe, vulpea-pisică are un excelent simţ al auzului, care o ajută să localizeze prada care variază de la insecte la iepuri şi şopârle. Urechile supradimensionate pot ajuta acest locuitor al deşertului să se răcorească prin termoreglare: suprafaţa lor uriaşă eliberează cantităţi enorme de căldură în timpul lunilor mai fierbinţi, păstrând temperatura corpului în limitele confortului.

Abilităţi de supravieţuire

Cea mai mică specie de canide sălbatice din America de Nord are şi alte abilităţi care o ajută să trăiască în deşert. Tălpile sunt îmblănite, ceea ce îi dă aderenţă şi îi protejează pernuţele de fierbinţeala terenului.

În principal nocturne, vulpile-pisică evită atât căldura cât şi prădătorii, precum coioţii, petrecându-şi ziua într-una din multele vizuini pe care le sapă sau le preiau de la alte animale, cum ar fi câinii de prerie. Îşi instalează bârlogul şi în structuri antropice, precum sisteme de scurgere în caz de furtună.

Vulpile-pisică sunt în principal monogame, dar perechile nu împart neapărat acelaşi bârlog şi mereu vânează singure. O femelă face în medie patru pui o dată, care rămân cu ea cinci până la şase luni.

Schimbare a blănii

Vulpea-pisică are blană ruginie-cenuşie sau cafenie-roşiatică vara. Iarna trece la o nuanţă cenuşie-argintie.

Vulpile-pisică rareori beau apă, hidratându-se din hrană.

Dimensiuni: 45-54cm

Greutate: 1,6-2,7kg

Alimentaţie: Rozătoare, iepuri, insecte

Localizare: Sud-Vestul Americii de Nord