zebra-1

Zebră a lui Grant – Equus quagga boehmi

Zebra lui Grant migrează după hrană până la 3 000 km în căutarea ierbii aspre şi lungi pe care s-au adaptat cel mai bine să o mănânce. Cele mai mici dintre zebrele de câmpie sunt foarte adaptabile, capabile să supravieţuiască în condiţii dure în câmpii şi în păduri, la nivelul mării sau pe pantele muntelui Kenya, la înălţimi de până la 4 000 m.

Uşor de recunoscut datorită trupurilor cu dungi alb şi negru (a căror utilitate nu este cunoscută cu certitudine), zebrele sunt animale sociale. Ele formează unităţi familiale care pasc în turme mari de-a lungul estului şi sudului Africii.

Adesea li se alătură antilope gnu, girafe şi gazele Thomson, care beneficiază de pe urma „lătratului” de avertizare al zebrelor când se apropie un prădător. Zebrele pot menţine o viteză maximă de 55-65 km/h, depăşind în goană prădători precum leii.

O unitate familială constă într-un armăsar dominant şi mai multe iepe — haremul — şi mânjii lor. Masculii se alătură turmelor de burlaci la vârsta de 1-3 ani. Masculii adulţi încearcă să ademenească femelele sau să preia controlul asupra unui harem, de unde rezultă lupte violente. Majoritatea mânjilor se nasc în sezonul ploios, după o gestaţie de un an.

Zebra lui chapman

O subspecie mai puţin cunoscută a zebrei de câmpie. E. g. chapmani are dungi negre care alternează cu dungi mai pale, umbrite.

Duel mortal

Luptele dintre armăsari pentru drepturi de împerechere sunt feroce. Implică muşcături, lovituri puternice care adesea provoacă răni – şi uneori sunt mortale.

Siguranţă în mulţime

zebra-2

Zebrele au văz şi auz excelente şi miros fin, care le ajută să depisteze prădătorii. Traiul în turmă înseamnă că lucrează mai multe simţuri, ceea ce dă o siguranţă mai mare membrilor.

Dimensiune: 2,2-2,5 m

Greutate: 175-385 kg

Răspândire: Comună

Alimentaţie: Iarbă

Localizare: Estul Africii