Această rudă a meduzei pluteşte la suprafaţa oceanului, prinzând peşte cu tentaculele ei înţepătoare care atârnă 10 m sau mai mult sub luciul apei. Este denumită după o asemănare între partea plutitoare, plină cu gaz, şi velele distincte, curbate ale vasului de luptă din secolul XVIII. Galera portugheză nu se poate propulsa, astfel că pluta …
Scoica gigant este cea mai mare moluscă. Cochilia ei imensă este deschisă şi închisă de un muşchi puternic, iar uneori sunt prinse animale, deşi scoica gigant nu este carnivoră. Se hrăneşte filtrând hrana care pluteşte în apă. Scoicile adult obţin nutrimente şi din algele care trăiesc în ţesuturile lor cărnoase. Aceste plante unicelulare au nevoie …
Deşi poate să încapă într-o ceaşcă de ceai, această specie prezintă cel mai mare pericol pentru oameni dintre toate caracatiţele. Ziua se odihneşte în crevase stâncoase aproape de ţărm, ridicând un zid de pietricele pentru un plus de intimitate. Dacă este deranjată, poate să muşte mortal: saliva sa conţine tetrodotoxină, o otravă de 10 000 …
Caracatiţă cu inele albastre – Hapalochlaena lunulata Read More »
Crevetele-călugăriţă sau cu mantie este la fel de complex precum culorile sale. Ochii săi compuşi au 12 fotoreceptori diferiţi (oamenii au trei), care procesează lumina infraroşie, ultraviolet şi polarizată şi comunică prin vibraţii generate de muşchi. Ghearele „sfărâmătoare” generează explozii subacvatice care pot sparge geamul unui acvariu. Lovitură mortală Crevetele atacă prada cu o gheară …
Întâlniţi în recifele de corali la adâncimi de 16-40 m, căluţii de mare pitici sunt atât de pricepuţi la mimetism încât au fost descoperiţi din greşeală abia spre sfârşitul anilor 1960, când un cercetător de laborator care examina un evantai de mare – o bucată de coral ca un evantai – şi-a dat seama că …
Capul acestui şarpe complet acvatic are bot înalt, nas turtit şi solzi cu margini ascuţite pe falca de jos, ceea ce îi permite sâ îşi obţină hrana preferată: icre, depuse în cuiburi pe fundul mării. Acest şarpe nu are nevoie să destabilizeze prada, astfel că glandele sale veninoase şi colţii sunt mai mici de 1 …
Şarpe de mare cu cap de ţestoasă – Emydocephalus annulatus Read More »
A doua cea mai mare ţestoasă de mare din lume (după ţestoasa pieloasă), ţestoasa de mare verde este solitară, înotând dintr-o zonă de hrănire la alta. Adulţii pasc plante marine aproape de ţărm cu ciocurile lor fără dinţi, ţepoase şi ascuţite, care au caneluri pe partea de jos. Când sunt tinere, sunt în parte carnivore, …
Această şopârlă mare nu se dezice de numele său, frecventând adesea habitate cu apă dulce şi ocazional estuare. Este un înotător priceput şi un căţărător abil. Băi de soare înainte de vânătoare Dragonul de apă stă la soare pe stânci (pe drumuri sau pe verande) până când se încălzeşte suficient de mult ca să poată …
Dragon de apă australian – Intellagama lesueurii Read More »
Cea mai mare dintre cele şase specii de dihor marsupial, dihorul-tigru este un vânător nocturn feroce atât în arbori, cât şi la sol. Preferă habitatele împădurite şi se va aventura în zone agricole în căutarea hranei, atacând mamifere nuci precum veveriţe zburătoare şi badicoţi cu o muşcătură puternică la cap sau Ia gât E puternic …
Cel mai mare marsupial carnivor existent şi-a dobândit numele de la mârâielile şi ţipetele pe care le produce când vânează pentru hrană. Diavolii tasmanieni sunt în principal necrofagi, folosindu-se de fălcile puternice şi late pentru a devora carnea, blana şi oasele carcaselor putrede de animale. Totuşi, ei mănâncă orice găsesc, de la insecte la mamifere, …