Această insectă mare de pădure este celebră pentru mandibulele sale enorme pe care le foloseşte în lupte de dominanţă. Acestea seamănă cu coarnele unui cerb în bătălia pentru putere asupra potenţialelor partenere. Femelele sunt mai mici decât masculii şi, deşi mandibulele lor sunt mai discrete, pot să apuce mai puternic. Asemenea tuturor cărăbuşilor, ambele sexe au carapace dură, armată, pentru protecţie.
Alimentate de rezerve de grăsime
Rădaştele adulte nu se hrănesc. Ele se bazează însă pe rezervele de grăsime acumulate în stadiul de larvă pe care şi-l petrec sub pământ. Ocazional sorb răşină de arbori sau sucuri de la fructe în descompunere, folosindu-şi gurile mici, păroase. Altfel, adulţii se dedică întru totul împerecherii.
În mai sau iunie, masculii îşi sapă calea de sub pământ cu o săptămână sau două înaintea femelelor.
Ei îşi stabilesc un teritoriu de împerechere şi îşi folosesc „coarnele” pentru a izgoni rivali care speră să intre cu forţa. Femelele merg din teritoriu în teritoriu şi se împerechează cu mai mulţi masculi. Viaţa de adult rareori durează peste trei luni.
Ultimul lucru pe care îl face femela înainte să moară este să găsească un loc potrivit cu lemn putrezit – trunchiuri de copac sau rădăcini în descompunere – unde depune circa 20 de ouă. Uneori femelele se întorc la locul unde au fost larve pentru a-şi depune ouăle.
Dezvoltare sub pământ
O rădaşcă trăieşte cam şase ani. Majoritatea timpului şi-l petrece ca larvă, care mănâncă lemn care putrezeşte sub pământ. Ouăle eclozează în august, iar micile larve cu cap portocaliu îşi încep hrănirea de cinci ani ca să ajungă la dimensiunea maximă şi să acumuleze rezerva crucială de grăsime pentru etapa de adult.
Când este pregătită, larva construieşte un cocon din fibre de lemn mestecate şi se transformă în pupă, rămânând imobilă cel puţin două luni, pe măsură ce corpul larvar este reconstruit în adult. Pupa este protejată de o carcasă tare şi sexul insectei poate fi identificat – mandibulele mari ale masculului sunt vizibile.
Stadiul de pupă are loc toamna, dar adultul rămâne sub pământ iarna, pregătindu-se să iasă la suprafaţă primăvara.
Populaţia de rădaşte scade rapid din multe motive, inclusiv din cauza schimbărilor în gestionarea pădurii care au dus la îndepărtarea lemnului mort. O altă ameninţare este extinderea urbanizării.
Rădaştele îşi petrec aproape întreaga viaţă sub pământ, ca larve.
Masculi în luptă
Rădaşca se luptă pentru a răsturna oponentul. Mandibulele au o serie de colţi cu care apucă bine în timp ce luptătorii încearcă să-şi răstoarne rivalul. Totuşi, rănile sunt rare.
Zburător frecvent
În ciuda dimensiunii mari şi a aspectului greoi, rădaşca zboară adesea. Masculii zboară mai des decât femelele, când îşi patrulează teritoriile.
Dimensiune: 44 7,5 cm
Răspândire: Aproape ameninţată
Alimentaţie: Lemn, răşină, suc de fructe
Localizare: Europa, Asia