Scoica gigant este cea mai mare moluscă. Cochilia ei imensă este deschisă şi închisă de un muşchi puternic, iar uneori sunt prinse animale, deşi scoica gigant nu este carnivoră. Se hrăneşte filtrând hrana care pluteşte în apă. Scoicile adult obţin nutrimente şi din algele care trăiesc în ţesuturile lor cărnoase. Aceste plante unicelulare au nevoie …
Deşi poate să încapă într-o ceaşcă de ceai, această specie prezintă cel mai mare pericol pentru oameni dintre toate caracatiţele. Ziua se odihneşte în crevase stâncoase aproape de ţărm, ridicând un zid de pietricele pentru un plus de intimitate. Dacă este deranjată, poate să muşte mortal: saliva sa conţine tetrodotoxină, o otravă de 10 000 …
Caracatiţă cu inele albastre – Hapalochlaena lunulata Read More »
Crevetele-călugăriţă sau cu mantie este la fel de complex precum culorile sale. Ochii săi compuşi au 12 fotoreceptori diferiţi (oamenii au trei), care procesează lumina infraroşie, ultraviolet şi polarizată şi comunică prin vibraţii generate de muşchi. Ghearele „sfărâmătoare” generează explozii subacvatice care pot sparge geamul unui acvariu. Lovitură mortală Crevetele atacă prada cu o gheară …
Numit şi peşte-anemonă, peştele-clovn de recif trăieşte în grupuri, printre anemone, în ape de recif la adâncimi de până la 25 m. Toţi peştii-clovn se nasc masculi, dar unii se transformă în female după cum e nevoie. Cel mai mare peşte din grup devine femela dominantă şi al doilea cel mai mare, partenerul ei. Când …
Întâlniţi în recifele de corali la adâncimi de 16-40 m, căluţii de mare pitici sunt atât de pricepuţi la mimetism încât au fost descoperiţi din greşeală abia spre sfârşitul anilor 1960, când un cercetător de laborator care examina un evantai de mare – o bucată de coral ca un evantai – şi-a dat seama că …
Puţini peşti sunt mai emblematici decât rechinii-ciocan, iar rechinii-ciocan „scoică” sunt specia cea mai răspândită. Contrar reputaţiei de ucigaşi singuratici, aceşti rechini sunt foarte sociali – cel puţin femelele. Grupurile se dezvoltă în jurul femelelor mai bătrâne, dominante, iar indivizii cu rangul cel mai jos stau pe margine. Rechinii-ciocan îşi etalează dominanţa înotând în tirbuşon …
După ce se hrăneşte la mare adâncime, cel mai greu peşte osos din lume se ridică la suprafaţă pentru a se încălzi, stând cu corpul în formă de disc pe o parte. Dinţii lipiţi de pe falcă formează un „cioc” cu care prinde principala sa pradă, meduzele, şi le mărunţeşte. Femela depune până la 300 …
Capul acestui şarpe complet acvatic are bot înalt, nas turtit şi solzi cu margini ascuţite pe falca de jos, ceea ce îi permite sâ îşi obţină hrana preferată: icre, depuse în cuiburi pe fundul mării. Acest şarpe nu are nevoie să destabilizeze prada, astfel că glandele sale veninoase şi colţii sunt mai mici de 1 …
Şarpe de mare cu cap de ţestoasă – Emydocephalus annulatus Read More »
A doua cea mai mare ţestoasă de mare din lume (după ţestoasa pieloasă), ţestoasa de mare verde este solitară, înotând dintr-o zonă de hrănire la alta. Adulţii pasc plante marine aproape de ţărm cu ciocurile lor fără dinţi, ţepoase şi ascuţite, care au caneluri pe partea de jos. Când sunt tinere, sunt în parte carnivore, …
Cunoscută şi sub numele de fantoma lui Macleay, insecta-frunză este bine camuflată printre rămurelele unuia dintre arborii săi preferaţi pentru hrănire: eucaliptul. Femelele sunt mai lungi, de două ori mai grele şi mai ţepoase decât masculii şi nu pot zbura. Masculii, mai subţiri şi cu aripi, zboară bine, mai ales în căutarea unei partenere. Femela …