ciocanitoare-neagra

Ciocănitoare neagră – Dryocopus martius

Ciocănitorile au cioc în formă de pumnal, capete crestate şi cozi drepte. Un deget lung pe exterior se întoarce în afară sau în spate, spre deosebire de obişnuitele trei degete orientate în faţă şi unul în spate ale altor păsări căţărătoare, oferindu-le o priză mai bună. Ciocănitorile negre au nevoie de arbori mari – păduri de pin, stejar, fag sau mixte.

Iarna, preferă parcurile şi grădinile cu arbori. Îşi cioplesc o nouă cavitate de cuibărit Ia începutul fiecărui sezon de împerechere. Ouăle eclozează în 12-14 zile, iar puii pot zbura după 24-28 de zile.

Vecini zgomotoşi

Ciocânitoarea neagră are un cântec tare, cu note stridente, discordante ca de râsete şi chemări puternice, acute. Îşi proclamă proprietatea asupra unui teritoriu printr-un sunet staccato zgomotos, profund, produs de o bătaie rapidă cu vârful ciocului pe o creangă.

Muncă din greu

ciocanitoare-neagra-2

O femelă de ciocănitoare neagră, cu o pată roşie pe cap mai mică decât a masculului, sparge scoarţa şi lemnul viu ca să ajungă la larve de cărăbuş şi furnici-dulgher dinăuntru.

Dimensiune: 45-55 cm

Greutate: 325 g

Răspândire: Comună

Alimentaţie: Insecte, larve, furnici

Localizare: Europa până în Asia