În văile râurilor şi în ravene adăpostite şi umede, sus în pădurile ceţoase ale Anzilor, masculii de cocoş andin de stâncă se adună pentru a-şi etala penajul spre încântarea femelelor care privesc. Un cor de ţipete acompaniază evoluţia lor mai degrabă ciudată, atrăgând atenţia chiar şi păsărilor din adâncimea coronamentului.
Masculii se expun riscului atacului prădătorilor în timpul curtăm, când este probabil ca pisicile de pădure, păsările de pradă şi şerpii să îi atace. În celelalte ocazii, sunt tăcuţi şi greu de remarcat.
Cuiburi de noroi
Femelele, care nu sunt la fel de colorate ca masculii şi au creste mai puţin exagerate, construiesc un cuib în formă de cană din noroi şi salivă, lipit de o piatră sau într-o mică peşteră. Ele clocesc cele două ouă vreme de o lună şi hrănesc singure puii. Hrana principală a cocoşului andin de stâncă constă într-o gamă largă de fructe, suplimentate de insecte.
Mascul etalându-şi penajul
Masculii concurează în etalări comune într-un arbore, înclinându-se, dând din aripi şi scoţând sunete stridente. Gesturile şi sunetele lor se intensifică dacă apare o femelă.
Dimensiuni: 30-32cm
Greutate: 200-275g
Alimentaţie: Fructe, insecte
Localizare: Nordul până în Vestul Americii de Sud