Cocoşul de munte este cea mai mare potârniche.
Trăieşte în special în păduri bătrâne de pin, unde există din abundenţă lăstari şi bace la poalele arborilor şi în luminişuri. Vara, caută hrană la sol, dar iarna adesea se hrăneşte cu vlăstari sus în arbori. Masculii se adună şi se etalează într-un lek pentru a atrage şi impresiona femelele, care apoi pleacă să cuibărească.
Mai multe căprioare, mai puţini cocoşi de munte
Populaţiile de cocoş de munte au scăzut aproape peste tot; în unele păduri au dispărut complet. Schimbările climatice au un anumit rol, dar deteriorarea habitatului este uneori legată de o creştere a populaţiei de căprioare.
Cocoşii de munte au nevoie de o creştere sănătoasă a tufişurilor joase, care le oferă adăpost şi hrană bogată. Dacă sunt prea multe căprioare care pasc arbuştii, păsările nu mai au destulă hrană.
Gardurile înalte reprezintă altă problemă. Pentru că pot zbura doar la înălţime joasă, multe păsări se lovesc de gardurile menite să ţină căprioarele la distanţă şi sunt ucise.
Concurs de atenţie
Masculii îşi etalează penajul pentru a impresiona femelele şi emit orăcăieli, bolboroseli şi păcănituri.
Dimensiune: 60-85 cm
Greutate: 1.8-4,1 kg
Răspândire: Comun
Alimentaţie: Seminţe, fructe, lăstari
Localizare: Nordul, vestul şi sudul Europei, vestul până în centrul Asiei.