Condorul andin are cele mai mari aripi dintre toate păsările, cu anvergura de peste 3 m. Condorii se bazează pe vânturile constante şi pe curenţii calzi ascendenţi de aer pentru a zbura. Ei pot plana pe distanţe mari folosind numai gravitaţia – bătutul energic din aripi nu este o opţiune pentru această pasăre grea. Din fericire, vânturile constante permit condorilor să caute plaje, platouri şi văi, încrezători că pot ajunge cu uşurinţă din nou la înălţime.
Condorii se hrănesc cu hoituri, folosindu-şi ciocurile puternice pentru a rupe pielea şi carnea. Spre deosebire de vulturi şi ulii, picioarele lungi ale condorilor sunt folosite numai pentru stat, nu şi pentru a ucide prada, în trecut, condorii andini se hrăneau în principal cu vicuna, guanaco şi foci, dar acum mănâncă mult mai des animale domestice moarte. Deşi nu mai este o specie comuna, grupuri de 30-40 de condori încă se mai adună în jurul carcaselor mari.
În declin
Condorii andini se înmulţesc la doi ani şi sar peste un an dacă nu au destulă hrană. Întregul ciclu de reproducere este lung şi lent: femelele depun un ou, care eclozează după 56 sau 58 de zile, iar apoi durează şase luni până când puiul poate zbura.
Puii se bazează pe părinţii lor câteva luni. Păsările tinere nu se înmulţesc şase ani, adesea şi mai mult Condorii echilibrează această „producţie” scăzută cu o mortalitate foarte scăzută – pot trăi până la 70 de ani -, dar populaţia este foarte vulnerabilă din cauza intervenţiei omului. Nu-şi pot reface repede efectivele pierdute.
Cuibărit în comun
Grupuri de condori cuibăresc în peşteri izolate şi pe stânci adăpostite. Dimineaţa pleacă de pe stâncile lor şi se ridică fără efort pe curenţii calzi.
Dimensiuni: 1-1,3 m
Greutate: 11-15 kg
Alimentaţie: Mamifere moarte
Localizare: Nord-vestul până în sud-vestul Americii de Sud