forfecuta-scotiana-1

Forfecuţă scoţiană – Loxia scotica

Forfecuţa scoţiană este singura specie endemică a Scoţiei. Membră a familiei de cinteze, trăieşte în pădurile scoţiene din zonele muntoase, unde se hrăneşte aproape exclusiv cu conuri coapte, folosindu-şi ciocul specializat pentru a desface solzii ca să ajungă cu limba la seminţe.

Ritualurile de curtare încep la finalul iernii sau la începutul primăverii, cu stoluri de masculi care se întrec în cine poate să cânte mai tare. Odată ce o femelă alege un mascul, el îi atinge ciocul cu al lui, apoi o hrăneşte.

Ei construiesc un cuib de râmurele sus într-un pin, unde sunt depuse între două şi şase ouă, de obicei în martie sau aprilie. Incubarea durează cam două săptămâni, masculul hrănind femela in tot acest timp, iar apoi ambele păsări hrănesc puii. Aceştia părăsesc cuibul după trei săptămâni, dar părinţii trebuie să îi mai hrănească încă 10 zile – până li se încrucişează ciocul.

Cântec diferit

forfecuta-scotiana-2

Alte două specii se înmulţesc in Marea Britanie: forfecuţa comună, care se hrăneşte cu conuri de molid, şi forfecuţa papagal, puţin mai mare şi specializată în conuri mai dure, de pin.

Forfecuţă mascul

Masculul este roşu, asemenea masculului de forfecuţă comună sau forlecuţă-papagal, dar gâtul musculos şi ciocul mare sunt intermediare între acele două specii.

Dimensiune: 16-17 cm

Greutate: 36.5-49 g

Răspândire: Local comună

Alimentaţie: Seminţe de conifere, muguri

Localizare: Nord-vestul Europei (Marea Britanie)