Numite şi lebede mute, deşi nu sunt deloc tăcute – scot un sâsâit ca de şarpe când sunt ameninţate, de exemplu – lebedele de vară sunt cele mai puţin vocale dintre toate speciile de lebădă. Alte lebede scot sunete zgomotoase, ca de goarnă, în timpul zborului, dar lebedele de vară păstrează legătura în timpul zborului printr-un alt fel de sunet: aripile lor creează un zgomot profund, ritmic, trepidant, care se aude până departe.
Lebedele sunt suficient de puternice astfel încât cele adulte au puţini prădători. Deşi ocazional o vulpe sau o vidră atacă o pasăre neatentă, lebedele nu au foarte multă nevoie să se camufleze. Nu este nevoie nici de prea multă etalare teritorială pentru că ele sar în ochi prin mărime şi penaj alb. Cu toate acestea, întâlnirile agresive sunt frecvente.
Lebedele de vară permit lebedelor mai tinere să intre pe teritoriul lor, dar alungă competitorii. Ele îşi arcuiesc aripile, îşi curbează pe spate gâturile şi îşi împing pieptul în faţă. Un atac pe apă spre altă lebădă, propulsat de picioarele lor mari, cu degete palmate, este rapid şi impresionant.
Stoluri de vară
Stoluri mari de lebede de vară se adună pentru a năpârli şi adesea pentru a se hrăni în ape mici, adăpostite, sau in câmpuri deschise. Unele stoluri au de-a lungul verii multe lebede, chiar aparent unele complet mature, care nu se înmulţesc. Perechile reproducătoare se separă şi apără un teritoriu primăvara, construind un cuib mare din tulpini de trestie şi altă vegetaţie de pe marginea apei.
Micile „răţuşte urâte” sau lebede tinere sunt cenuşii-maronii. După doi, trei ani, devin complet albe şi la vârsta adultă capătă un cioc portocaliu-deschis cu negru. Masculii adulţi au gâtul mai gros şi ciocul mai mare, având la bază o proeminenţă mare.
Lebăda de vară este una dintre cele mai grele păsări zburătoare din lume.
Dimensiune: 1.2-1,6 m
Greutate: 9.5-12 kg
Răspândire: Comună
Localizare: Europa, vestul şi estul Asiei
Alimentaţie: Vegetaţie, melci