Prigoriile europene sau albinăreii au un nume potrivit – hrana lor constă în mare parte din albine şi viespi, cu mici variaţii în funcţie de locaţie şi anotimp.
Păsările sunt parţial imune la veninul insectelor, dar înainte să înghită albinele, le scot acul. Ele au o preferinţă pentru trântori neveninoşi, alegând în special pentru puii lor această hrană nedăunătoare.
Cântăreţi în cor
Prigoriile europene pot fi văzute cocoţate în şiruri pe cabluri telefonice sau în grupuri mici, pe arbori morţi. Zburând să prindă hrana, ele planează cu aripile plate, complet întinse, cu mici zvâcniri de bătăi rapide din aripi. Chiar şi cântecul lor stârneşte atenţia – corul de note bogate, ciripitoare este un sunet familiar pentru o mare parte din sudul Europei. Stolurile care migrează numără uneori peste 100 de păsări, ţinute laolaltă de un cântec aproape constant.
Prigoriile cuibăresc în colonii de la câteva cuiburi până la sute, iar coloniile mari sunt locuri aglomerate, pline de zgomot şi activitate. Păsările tind să se lupte când îşi apără intrarea în cuib. Perechile reproducătoare pot rămâne aceleaşi pe viaţă, iar comportamentul lor este adesea interschimbabil.
Sexele se pot deosebi numai când masculul hrăneşte femela – ajutând la cimentarea legăturii perechii şi la acumularea de nutrimente înainte de depunerea ouălor. După 20 de zile, eclozează între patru şi şapte pui care sunt hrăniţi în cuib o lună. Puii continuă să stea în cuib o vreme după ce le cresc penele, iar familiile adesea migrează toamna, petrecându-şi iarna în Africa.
O prigorie trebuie să mănânce zilnic 225 de insecte de mărimea unei albine.
Aterizare controlată
Prigoriile au trupuri suple şi fusiforme. Aripile lor lungi, triunghiulare şt cozile lungi le permit să facă manevre cu uşurinţă, când accelerează, se întorc şi se sucesc pentru a prinde insecte din aer.
Dimensiune: 44 28 cm
Greutate: 45-80 g
Răspândire: Comună
Alimentaţie: Albine, viespi
Localizare: Europa, Africa, vestul, centrul şi sudul Asiei.